Pagini

sâmbătă, 13 martie 2010

Chandra - noi descoperiri in ceea ce priveste exploziile cosmice


Noile descoperiri facute de NASA contribuie major la intelegerea noastra cu privire la formarea supernovelor, dar si asupra materiei intunecate ce se presupune ca ar exista in univers. Rezultatele arata ca fuziunea a doua ramasite stelare sunt cauza principala a celor mai multe supernove.


Aceste supernove numite de tip 1a servesc drept unitati de masura pentru a expansiunea universului deoarece pot fi observate de la distante mari si urmeaza un anumit tipar de stralucire. Pana acum cercetatorii nu au stiut cu precizie ce anume cauzeaza aceste explozii.


"Supernovele sunt obiecte esentiale in intelegerea universului" spune Marat Gilfanov de la Institutul de Astrofizica Max Planck din Germania si coordonatorul studiului din 18 febr al revistei Nature. "A fost o neplacere majora ca nu am stiut la inceput cum functioneaza. De abia acum incepem sa descoperim ce anume alimenteaza fuziunea nucleara pentru ca aceste explozii sa aiba loc."


Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca formarea supernovelor de tip 1a au loc atunci cand o pitica alba isi depaseste limita de greutate in urma expansiunii (proces datorat transformarilor generate de fuziunea nucleara din interiorul stelei), devine instabila si intr-un final explodeaza. Cercetatorii au identificat doua posibilitati principale datorita carora masa unei pitice albe depaseste limitele si anume: doua pitice albe se pot afla in fuziune sau in stadiul de expansiune, fuziunea fiind procesul prin care o pitica alba atrage materia de la un soare companion pana cand isi depaseste limita de masa.


"Rezultatul nostru sugereaza ca aproape toate supernovele din galaxiile pe care le-am studiat provin din doua pitice albe care fuzioneaza" spune co-autorul Akos Bogdan, tot de la Institutul Max Planck. "Acesta este un lucru la care majoritatea astronomilor nu s-ar astepta".


Diferenta dintre aceste doua scenarii poate avea implicatii in ceea ce priveste folosirea supernovelor sub forma de "lumanari standard" - obiecte de o stralucire cunoscuta - pentru a determina distante cosmice vaste. Pentru ca piticele albe se regasesc in anumite categorii de dimensiuni, fuziunea a doua asemenea obiecte cosmice ar putea rezulta in explozii care variaza in stralucire.


Pentru ca cele doua scenarii ar genera emisii diferite de raze X, Gilfanov si Bogdan au utilizat Chandra pentru a observa cinci galaxii eliptice apropiate si regiunea centrala din galaxia Andromeda. O supernova de tip 1a cauzata de materia in expansiune produce emisii semnificative de raze X inainte de explozie. O supernova rezultata in urma fuziunii a doua pitice albe, pe de alta parte, ar genera cu mult mai putine emisii de raze X decat cea din primul caz.


Cercetatorii au descoperit ce emisiile de raze X observate au fost cu un factor de 30 pana la 50 de ori mai mic decat cel asteptat in cazul scenariului de expansiune. Ceea ce inseamna ca piticele albe care se afla in fuziune domina aceste galaxii.


Ramane totusi deschisa intrebarea asupra faptului daca aceste pitice albe aflate in fuziune sunt catalizatorul principal pentru supernovele de tip 1a din galaxiile in spirala. Se studiaza in continuare daca aceste supernove din galaxiile in spirala sunt cauzate de fuziune sau de o mixtura a celor doua procese. O alta consecinta intriganta a unui asemenea rezultat este faptul ca o pereche de pitice albe sunt greu de descoperit chiar si cu cele mai bune telescoape.


"Pentru multi astrofizicieni scenariul fuziunii parea sa fie putin probabil pentru ca implica existenta prea multor perechi de pitice albe", spune Gilfanov. "Acum insa aceasta posibiliate de aparitie a supernovelor trebuie investigatata mai in detaliu"


Pe langa informatiile furnizate de Chandra, alte date esentiale sunt dezvaluite de Telescopul Spatial Spitzer, si de cel de la sol in infrarosu - Two Micron All Sky Survey. Stralucirea in infrarosu a galaxiilor a permis echipei estimarea numarului de supernove care se desfasoara.


Mai multe informatii, imagini si multimedia gasiti la


si la


Sursa: www.nasa.gov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu