In primul rand aveti nevoie de: instrumentele din imagine, stativul de pahare Heineken din carton ;) (se poate inlocui si cu o coala de app 2-3mm de carton), o coala de app 2-3mm de carton, desigur filtrul baader si pe masura ce constructia inainteaza, vor fi introduse si alte obiecte.
Masurati diametrul exterior al obiectivului telescopului. Cu ajutorul compasului trasati un cerc cu diametrul masurat anterior. In interiorul acestuia trasati un alt cerc concentric la o distanta de cca 7mm (in functie de marimea telescopului, in acest caz au fost 7mm pentru un telescop de 90, astfel incat diametrul interior nu se suprapune deloc peste obiectiv). Cu ajutorul cutter-ului decupati cercul si repetati operatia pentru inca un cerc identic.
Veti mai avea nevoie de ace de gamalie si adeziv. Taiati folia baader la o dimensiune cu aproximativ 1 cm mai mare decat diametrul exterior al cercului. Asezati-o intre cele doua cercuri si fixati-o aplicand ace de gamalie la distante egale. Eliminati excesul de folie.
Veti mai avea nevoie de o “fasie” de carton ondulat, care se poate obtine de la orice cutie de pantofi. Fasia trebuie sa aiba exact lungimea diametrului tubului telescopului (pentru siguranta infasurati cartonul in jurul tubului – capetele trebuie sa se atinga), latimea poate varia intre 5-7cm. In pliurile cantului cartonului intruduceti acele trecute prin cele doua cercuri. Fixati cu banda adeziva.
Aplicati un strat de adeziv pe partea exterioara pentru un plus de fixare.
Nu este necesar sa repetati operatia si pentru interior. Dupa ce s-a uscat adezivul pentru fixarea intregului filtru aplicati banda adeziva de ajur imprejur. Gata!
Locatia aleasa de noi a fost in Retezat la Lacul Bucura. Am ajuns acolo in data de 11 august, prima noapte a fost exasperant de cetoasa, astfel incat singurele lumini care se puteau observa erau cele din corturile de langa noi si care prin ceata groasa pareau niste galaxii distante si multicolore.
In seara urmatoare insa a fost un cer de gheata cu temperatura aerului foarte rezonabila pentru altitudinea de peste 2000 de metri. Am inceput observatiile in jurul orei 23 (cand deja cam toate luminile erau stinse in corturi) si am stat pana in jur de ora 01 si ceva. Observatiile le-am inceput din placerea de a admira frumusetea cerului instelat, nu din motive statistice, asa ca pot doar sa estimez numarul de perseide si alti meteori pe care i-am observat. Au fost peste 25 si 4 bolizi. Daca am fi stat doar sa numaram perseide, probabil ca am fi ajuns la mai multe, insa am mai observat cu binoclul (10X50) zona sagetator, perseus, prin telescop (Maksutov 90, Skywatcher) ne-a incantat Jupiter si Andromeda, ne-am plimbat pe Calea Lactee... Neavand montura la noi din motive lesne de inteles: cantareste 10 kg, am asezat tubul optic pe un trepied foto, astfel era dificil de gasit/urmarit un anume obiect ceresc, asa ca ne-am plimbat pe Calea Lactee fara vreo tinta anume. Oricum pe un cer neafectat deloc de poluare luminoasa, in orice directie indreptai telescopul sau binoclul, pupilele iti erau invadate de fotoni ajunsi de la milioane de ani lumina departare.
In jurul orei 01 am calculat limita de magnitudine si mi-a rezultat 6.3! Dupa ora 03 parea sa fie si mai senin.
E un cer superb acolo sus, problema e cu accesul si cu vremea foarte schimbatoare; e o loterie, iar noi am fost norocosi.
O eclipsa totala de soare va fi vizibila in zona Pacificului de Sud, duminica 11 iulie 2010, avand maximum-ul la ora 19:34:38UT in Pacificul de Sud, atingand 5 minute si 20 de secunde. Durata totala a eclipsei insumeaza 2 ore si 37 de minute cu incepere la ora 18:15UT in sudul Pacificului si pana la 20:52UT, cand evenimentul ia sfarsit in Argentina.
Eclipsa face parte din Catalogul Eclipselor Solare Saros 146. Periodicitatea si recurenta eclipselor solare este guvernata de ciclul Saros, o perioada de aproximativ 6585,3 zile (18 ani, 11 zile si 8 ore). Cand doua eclipse sunt separate de o perioade de 1 Saros, ele au o geometrie destul de similara. Ciclul Saros este foarte util in determinarea locatiei si a periodicitatii eclipselor si pentru a le organiza in serii. Fiecare serie in general dureaza intre 12 si 13 secole si contine 70 sau mai multe eclipse. Totodata, fiecare serie incepe cu un anumit numar de eclipse partiale aproape de zona polara a Pamantului, apoi urmeaza eclipsele din zonele centrale, tot mai aproape de ecuator, termindu-se cu eclipsele din zonele polare opuse. Pentru mai multe informatii cu privire la Catalogul Eclipselor Solare Saros 146, accesati link-ul http://eclipse.gsfc.nasa.gov/SEsaros/SEsaros146.html#1
"Deliciul" evenimentului consta in posibilitatea observarii cometei Mcnaught in timpul eclipsei. Cometa ar putea sa atinga chiar si o magnitudine de +2, o magnitudine comparabila cu aceea a stelelor din Ursa Major. Cometa McNaught sau C/2009 R1 este o cometa aperiodica si odata ajunsa la periheliu (in 2 iulie 2010) avand o orbita hiperbolica, aceasta nu va mai vizita niciodata sistemul nostru solar. Frumoasa cometa are o coama verde imensa si coada lunga, atingand o anvergura de 5 grade. Din 13 iunie, se poate vedea coada secundara, de asemenea de culoare verde, formata din praful lasat in urma de cometa.
Printre proiectele in derulare cu privire la observarea cometei McNaught in timpul eclipsei solare totale se numara: www.hellas-astro.gr
De asemenea eclipsa va putea fi vizionata online la urmatoarele adrese:
In aceasta imagine dramatica se distinge silueta lui Saturn la data de 13.02.2010 si este transmisa de nava Cassini. Saturn eclipseaza Soarele, a carui lumina razbate doar prin partea superioara a atmosferei gigantului reflectandu-se pe planul superior al inelelor.
In Evul Mediu Saturn era cunoscut ca fiind zeul agriculturii, justitiei si dreptatii. Ceea ce face insa interesanta povestea mitologica a lui Saturn este Theogonia lui Hesiod (700 iH), in care poetul grec isi exprima viziunea mitologica despre creearea Universului si nasterea lui Zeus. Aici Saturn este fiul lui Caelus (echivalentul roman al lui Uranus), cerul si Terra (echivalentul roman pentru Gaia), pamantul.
Dorind sa isi depaseasca tatal cu orice pret, pentru care in decursul timpului cultivase o puternica ura, Saturn si-a ucis tatal prin castrare cu o secera. Din sangele astfel scurs s-a nascut o generatie de monstri numita "cei care merg in intuneric" si se credea ca au serpi in loc de par si ca plang cu sange. Astfel Saturn devine stapanul universului alaturi de sora sa, Ops, care i-a devenit si sotie. Lui Saturn insa i s-a prezis ca intr-o buna zi va fi invins si el de catre unul din fiii sai, iar pentru a preveni aceasta, isi devora fiecare copil imediat cum se nastea.
Rubens - Saturn devorandu-si fiul
Ops (echivalenta pentru Rheea) a decis insa ca pe cel de al saselea fiu al lor - Jupiter sa il ascunda in insula Creta. A invelit un bolovan in haine de copil si i l-a oferit lui Saturn, care nu a realizat inselaciunea si a devorat piatra crezand ca este copilul. Cand Jupiter a crescut a devenit purtatorul de cupe al tatalui sau. Cu ajutorul lui Gaia (bunica sa), Jupiter i-a dat tatalui sau o potiune prin care acesta i-a scuipat inapoi pe toti cei cinci fii ai sai pe care ii inghitise: Vesta, Ceres, Juno, Pluto si Neptun.
Atunci a inceput un razboi titanic ce aproape a distrus Universul, in care Jupiter alaturi de monstrul cu sapte capete si de titanul Prometeu invinge ajungand stapanul suprem al Olimpului. Saturn si fratii sai au fost inchisi intr-o regiune intunecata la capatul Pamantului numita Tartarus.
Cu un asemenea trecut Saturn ca si personaj mitologic imbraca hainele faptelor sale aparand in mintea poetilor caracterizat ca fiind malefic, crud, rasturnator al ordinii Universului infruntand si sfidand divinitatea.
Ca fapt divers se stie ca planetele dau nume zilelor din saptamana. Astfel, Saturn, cea de a sasea zi da numele zilei de sambata (Saturday), fiind chiar inainte de ziua Soarelui (Sunday).
In mod ciudat imaginea a fost luata in data de 13.02.2010, intr-o zi de sambata :)
Banda emisferei sudice a gigantului sistemului solar dispare in mod misterios. Cunoscuta ca si SEB (South Equatorial Belt), banda formata din nori maronii este de latimea diametrului Pamantului si are lungimea de douazeci de ori cat acesta.
“In orice tip de telescop si chiar si printr-un binoclu de dimensiuni mai mari nota distinctiva a lui Jupiter consta in prezenta a doua benzi ecuatoriale contrastante”, spune astronomul amator Anthony Wesley din Australia. “Fiind copil imi amintesc cum le observam prin micul meu telescop refractor din gradina casei si erau foarte clare. Acum insa Jupiter privit printr-un telescop va aparea precum o planeta cu o singura banda – o priveliste foarte stranie”, remarca astronomul.
Wesley se numara printer observatorii veterani al gigantului si este cunoscut pentru descoperirea sa conform careia o cometa loveste planeta in 2009. Imi amintesc ca evenimentul avusese loc cu cateva saptamani inainte de a merge in muntii Vladeasa cu colegii mei astronomi si ca incercam cu telescoapele pe care le aveam sa observam pata aproape insesizabila aparuta in urma impactului. Astept cu nerabdare cerul senin pentru a vedea noua imagine a lui Jupiter care a inceput sa treaca prin acest stadiu de schimbare inca de pe la sfarsitul anului trecut, cand banda sudica incepea sa fie tot mai stearsa.
Wesley este de parere ca SEB nu a disparut propriu-zis ci se ascunde sub anumiti nori mai inalti.
“Este posibila formarea norilor Cirrus de amoniac care sa ascunda vederii banda sudica”. Pe Pamant norii Cirrus se formeaza doar la altitudini mari – intre 6000 si 8000 de metri, sunt albi si se compun din cristale de geata. Pe Jupiter se formeaza acelasi tip de nori, insa din cristale de amoniac (NH3), nu de apa (H2O).
“Ce ar putea sa cauzeze o asemenea eruptie de amoniac?” Wesley banuieste ca schimbarile din vantul global ar fi putut ridica materie bogata in amoniac in inaltimile inghetate ale SEB, pregatind un mediu favorabil formarii norilor inghetati de mare altitudine. “Mi-ar placea enorm sa pot trimite o sonda pana acolo pentru a afla ce se intampla” declara fascinat astronomul.
Intr-adevar atmosfera lui Jupiter este un loc misterios si explorarea ei ar putea oferi raspunsuri multor intrebari. Nimeni nu stie de exemplu de ce Marea Pata Rosie este rosie – sau ce anume sustine acea furtuna violenta de atatia ani. De asemenea, nicio teorie nu explica de ce benzile ecuatoriale gemene sunt de culoare maronie sau de ce disparitia uneia nu implica si disparitia celeilalte.
Aceasta nu este prima data cand se semnaleaza disparitia benzii. "SEB dispare la intervale neregulate cele mai recente momente fiind intre 1973-75, 1989-90, 1993, 2007, 2010”, spune John Rogers, director la British Astronomical Association's Jupiter Section. “Disparitia din 2007 a fost urmata de o revenire rapida, insa in alti ani SEB a fost mai mult absent decat prezent”, declara cercetatorul.
Revenirea benzii poate fi dramatica.
“Abia asteptam izbucnirea spectaculoasa a furtunilor si vartejurilor cand incepe procesul de revenire a benzii”, spune Rogers si continua, “Intotdeauna incepe dintr-un singur punct, de unde o furtuna se extinde rapid in jurul planetei, deseori acest eveniment devinind spectaculos chiar si pentru un astronom amator detinator de un telescop de dimensiuni medii. Cu toate acestea nu putem prezice cand sau unde va incepe aceasta. Bazandu-ne pe momente precedente putem spune ca poate fi oricand in urmatorii doi ani. Speram ca se va intampla candva in lunile urmatoare, astfel ca toata lumea sa poata observa evenimentul.”
“Eu voi observa de fiecare data cand voi avea ocazia”, declara Wesley. “Revenirea va fi mai degraba una brusca decat dramatica, cu grupuri de furtuni aparute doar in decursul unei saptamani care vor inconjura planeta”.
Oricine poate fi primul care sa observe revenirea SEB.
Jupiter straluceste acum pe cerul estic inainte de rasarit. harta cerului acum Indreptati-va telescoapele spre “steaua diminetii”... Sunteti siguri ca acela este Jupiter? Vanatoare placuta! :)
Chiar daca doar in ultimii ani astronomia din Romania a avut parte de o popularizare mai intensa datorita diverselor programe internationale, sau a evolutiei si accesibiliatii tehnologiei, ea are o evolutie care se intinde pe mai multe decenii.
Comuna Zadareni aflata la aproximativ 9 km de Arad si la 43 km de Timisoara, adaposteste o lunga istorie scrisa de activitatile mai multori astronomi amatori si profesionisti din Romania, precum Nicolae Reinholz, prietenul sau Gavril Beches din Timisoara, Adrian Stanescu, Mircea Pteancu si multi altii.
Gavril Beches din Timisoara este cel care a slefuit pentru telescoapele construite de Nicu Reinholz oglinzi cu diametre de 30, 24 si 16 cm. Intre cei doi se naste astfel o relatie lunga de colaborare si de prietenie.
Primul telescop adaptat pentru astrofotografie directa isi va gasi locul la primul observator astronomic particular din Romania, construit in 1984 de Nicu Reinholz la Zadareni-Arad. Acest instrument Newton D=140mm F/10 pe montura ecuatoriala de tip german este de asemenea realizat de astronomul Nicolae Reinholz.
Actiunile tinerilor astronomi sunt departe de a se finaliza la acest nivel. In 1987 Adrian Stanescu coordoneaza turnarea discului pentru telescopul de 300 de mm, realizarea cupolei din fibra de sticla pe sarpanta metalica si a monturii ecuatoriale in furca, Gavril Beches contribuind la turnarea fundatiei si inceperea construirii zidului circular.
In acest moment observatorul din lunca Muresului de la Zadareni capata tot mai mult contur fiind dotat cu un telescop Newton D=300mm, F/7 in montura ecuatoriala in furca, un telescop Newton D=140mm, F/10 in montura ecuatoriala de tip german, ambele construite pentru observatii vizuale si foto, precum si o si luneta Kepler D=60mm F=1330 mm.
In cadrul observatorului, Nicu Reinholz realizeaza fotografii solare cu telescopul D=40 prin filtru de sudura. Impreuna cu Mircea Pteancu si Adrian Stanescu observa eclipsa de Soare din 30 mai 1984, pasajul planetei Mercur prin fata discului solar din 13 noiembrie 1986.
In 1990 ,,Simpozionul National al Astronomilor Amatori'' Arad, Editia II-a este organizat la Zadareni si participa Csipak Tiberiu (Arad), Valentin Grigore (Targoviste), Hofer Gratian (Oradea), Dan Vidican (Bucuresti), Beches Gavril (Timisoara), Reinholz Nicolae (Arad-Zadareni), Pintea Anton (Vaslui), Smarandoiu Marius (Tg. Jiu), Virgil V. Scurtu (Iasi), Ovidiu Vaduvescu (Craiova), Csillag Attila (Arad), Dragan Doru (Timisoara), Sasu Nicolae (Arad), Jinca Marcel (Tg. Jiu), Mircea Pteancu (Arad). Instrumentele utilizate fiind un telescop Newton RFT D=240mm F/3,9, un telescop Newton D=140mm F/10 si un telescop Newton D=72mm, toate ale lui Nicu Reinholz. Tot atunci este marcata aparitia primului telescop Dobson romanesc cu D=160mm F/9,2 al lui Mircea Pteancu. Oglinda principala a fost slefuita de Beches Gavril la o precizie de lambda/16. Telescopul este armat cu un ocular Kellner f= 20mm, de provenienta militara, si cu un cautator acromatic 5x35mm.
Ultima data cand observatorul din Zadareni este gazda unei intalniri oficiale la care participa astronomi precum Nicu Reinholz (Zadareni), Costel Opriseanu (Bucuresti), Bathory Stefan (Arad), Mircea Pteancu (Arad), Balint Csaba (Odorheiu Secuiesc), Nicu Reinholz (Zadareni), Valentin Grigore (Targoviste), Adrian Sava (Bucuresti), Livia Viris Avramut si Petrica Avramut (Arad), Gheorghe Vass (Bucuresti), Eveline Bogosel (Bucuresti), Marian Lacatus (Buzau) este “Simpozionul National al Astronomilor Amatori” ,editia III-a desfasurat in 3-4 August 1991. Scopul principal al Simpozionului, formarea Societatii Astronomice Romane, nu a fost atins, in schimb s-a format Fundatia Astronomica Romana.
In tot acest timp, la Zadareni, Nicu Reinholz a facut observatii astronomice care au facut inconjurul lumii prin Presedintele Astronomilor si Suprafetelor Planetare din Paris care ii facea publice observatiile in toata lumea. Prin telescopul sau Nicu Reinholz a observat planete, galaxii, nebuloase, roiuri stelare, comete, aparitia unei eruptii pe Saturn sau disparitia unei benzi de pe planeta Jupiter. A descoperit chiar si o cometa, fiind astfel al doilea roman ce a reusit o asemenea performanta, dupa Victor Damaica in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Cu toate acestea cometa nu ii poarta numele deoarece la Revolutia de la 1989 scrisoarea in care acesta isi facea cunoscuta descoperirea s-a pierdut si cometa a fost (re)descoperita de altcineva care acum ii poarta numele : Cernis-Kiuchi Nakamura. Momentul neplacut este depasit de astronomul banatean Nicu Reinholz dar ambitiile sale nu se opresc aici, construirea unui observator astronomic popular la Zadareni, fiind de acum obiectivul principal.
Aceasta locatie este una cu traditie in astronomia romaneasca si este inca una din rarele locatii din Romania necontaminate de poluarea luminoasa, unde inca se mai pastreaza un cer suficient de negru pentru a face posibila realizarea de observatii astronomice veritabile.
Aflata la mai putin de 10 km de Arad, zona este usor accesibila, suficient de departe pentru a se reduce poluarea luminoasa, reprezentand astfel raportul optim intre distanta si calitatea cerului. Dupa cum se vede in imaginile de mai jos ale poluarii luminoase, cerul din comuna Zadareni este comparabil (daca nu chiar mai bun) decat cel de la Feleac din jud. Cluj.
Daca am avea timp sa depanam amintirile astronomilor banateni, cu siguranta am fi captivati de povestile, ambitiile si realizarile acestora. Sa speram cu totii la cat mai multe evenimente astronomice, momente in care vocile care conteaza se vor face mult mai bine auzite.
Inchid aceasta scurta incursiune, cu o impresie pozitiva. Nu-mi ramane decat sa cred ca la Zadareni, nimic din ceea ce s-a inceput nu este si nu va fi in zadar.
Cer senin si zile insorite!
Fotografii si note ale evenimentelor si personalitatilor mentionate in articol se gasesc in acest istoric in imagini.
Un "altfel" de documentar cu iz propagandistic realizat de General Electric ca urmare a cosmarului de la Hiroshima, moment in care multe corporatii au inceput sa realizeze filme educative precum acestea in care energia atomica trebuia sa para prietenoasa...
Sambata in 27 martie la ora 20:30 se serbeaza Ora Pamantului.
Nu voi veni si eu cu sloganuri de genul STOP INCALZIRII GLOBALE, SALVATI RESURSELE NATURALE, si alte indemnuri din astea in esenta bine intentionate dar abordate intr-un mod ce are iz de utopie.
Insa ca si orice pasionat de astronomie stiu si eu cat de deranjanta este poluarea luminoasa care ma impiedica sa observ cerul instelat, motiv pentru care voi sustine si eu acest proiect: haideti sa stingem toti luminile sambata pentru o ora la 20:30 si daca este senin va indemn sa iesiti in oras si sa admirati cerul pentru ca in acest interval va fi oprit in anumite locuri si iluminatul public.
In speranta ca va fi senin, mai in toate orasele in care exista cluburi astronomice care se respecta, membrii acestora vor profita si vor iesi cu telescoapele in centru unde toti cei care vor dori sa "arunce un ochi pe cer" vor fi invitati sa se uite la diverse obiecte ceresti. In meniul de observatii la acea ora ar fi evident Luna, Marte, desi deja putin cam departe, Saturn, insa acum putin spectaculos deoarece in pozitia in care se afla in acest interval, inelele sale sunt "in dunga". Ar putea fi interesant M42 din constelatia Orion, Roiul dublu din Perseu, Roiurile din Auriga (M36, M37 si M38), Pleiade, M81 si M82 (desi lumina Lunii le mai reduce din spectaculozitate), poate si M3. Oricum pentru o ora acestea sunt mai mult decat suficiente.
Mai jos atasez afisul prin care invitatia Clubului Antares din Timisoara este oficializata. Daca e senin ne vedem sambata la 20:30 in P-ta Unirii unde la randul meu ii invit pe toti cei care iubesc cerul instelat la fel de mult precum iubesc cea mai frumoasa planeta: a noastra :)
Noua gaselnita apartine celor de la Shark si se numeste Shark S900Fost. Avand un strat de cerneala fotoluminiscenta, casca straluceste in intuneric pana la doua ore, singura conditie fiind sa fie tinuta timp de 30 de minute la lumina zilei. Printre alte "bunatati" cu care este echipata enumeram viziera de 2.2mm dotata cu protectie antizgarieturi pe interior si exterior, anticeata si captuseala complet detasabila. Casca Shark S900 Fost este disponibila in trei game de culori: alb, negru si gri, iar deocamdata se vinde in UK si SUA la pretul de 269.99$.
Arata destul de high-tech si aminteste de Transformers :D
Am primit doua exemplare frumoase de 8 martie (roz si alb), asa ca m-am documentat cum sa am grija de ele.
Denumire populara: zambila Familie: Liliaceae Origine: zona mediteraneana si Africa de sud Tip de planta: bulb Expunere: plin soare Inaltime: 20-25 cm Sol: fertil, usor drenabil Dimensiunea florilor: 2,5 x 2,5 cm Culori: de obnicei alb, roz, piersic si albastru; se mai pot gasi insa si zambile purpurii, rosii, albastru inchis, galbene si portocalii. Culoarea foliajului: verde
Descriere Zambilele sunt flori foarte formale si parfumate. Bulbii masoara in mod obisnuit 14-15 cm, dar pot atinge si dimensiuni gigantice pentru zambile (19 cm). Ele infloresc in acelasi timp cu lalele de mijloc de sezon. Zambilele se planteaza in grupuri mici, iregulate. Sunt excelente ca flori taiate si pot fi cultivate cu usurinta in ghivece, ca flori de apartament. Bulbii sunt toxici si de aceea nu sunt pe gustul rozatoarelor. Zambila a fost adusa in Europa de vest in secolul al XVI-lea si a fost cultivata pentru prima data in Austria in anii 1500. In timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalalei, zambila se gasea numai in colectiile de plante ale oamenilor instariti, care de obicei le colectionau ca pe niste trofee de pret. Datorita parfumului persistent al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi. Acum, zambilele se cultiva in principal in Olanda si Marea Britanie.
Ingrijire si cultivare.
Dupa ce frunzele s-au vestejit bulbii se scot din pamant si se depoziteaza intr-un loc cu o temperatura constanta de app. 21 de grade intr-un loc aerisit. Bulbii de zambile se planteaza toamna, cu sase saptamani inainte de perioada in care ingheata pamantul, intr-un loc insorit, cu pamant bogat in substante nutritive. Bulbii se planteaza la 15 cm adancime si tot la 15 cm distanta unul de altul. Daca nu cumva pamantul este deja foarte uscat, nu e nevoie sa udati florile dupa plantare.
Monitorizati frecvent umiditatea solului. Primavara devreme, cand rasar frunzele si apoi dupa ce se ofilesc florile, tratati bulbii de zambila cu un fertilizator general, urmand intocmai instructiunile de pe ambalaj. Rupeti varfurile florilor dupa ce acestea au inflorit. Zambila produce bulbi laterali care pot fi inlaturati in perioada de repaus a plantei si replantati separat.
Pentru fortarea bulbilor, cumparati bulbi pre-raciti care au primit un tratament cu temperaturi scazute, asemanatoare iernii. Plantati acesti bulbi in ghivece pline cu pamant sau vase de sticla speciale, in care bulbul este tinut exact deasupra nivelului apei. Daca folositi metoda cu apa, umpleti vasul cu atata apa cat sa atinga usor partea de jos a bulbului si asezati-l intr-un loc intunecat, racoros (in jur de 10 grade Celsius) pana cand radacinile sunt bine dezvltate si se observa o crestere in partea superioara a bulbului, la frunze (in jur de 3-4 saptamani). Dupa aceea aduceti vasul cu bulbul de zambila intr-o camera cu temperatura mai crescuta, insorita, pentru a incuraja dezvoltarea foliajului si a florilor. Pentru a prelungi perioada de inflorire, mutati zambila intr-un loc in care sa nu primeasca soare direct atunci cand vedeti ca se apropie momentul in care se deschid florile.
Soiuri de zambile Exista diferite soiuri si varietati de zambile, printre care albul Carnegie, Anna Marie, de culoare roz-somon, Splendid Cornelia (roz), si Deft Blue, de culoare albastru deschis.
Hyacinthus, fiul lui Amyclas, regele Spartei, era un tanar de o rara frumusete, iubit de Apollo. O data, pe cand exersau amandoi aruncand cu discul, Zephyrus, gelos pe dragostea lor si ca sa se razbune, a facut sa devieze discul, lovindu-l mortal pe Hyacinthus. Din sangele scurs din trupul lui si in amintirea lui, Apollo a zamislit o floare - iacintul - care de atunci ii poarta numele.
Vineri, 12 martie 2010 a avut loc un eveniment destul de frecvent insa si spectaculos in acelasi timp. Observatorul SOHO (Solar and Heliospheric Observatory) a surprins destramarea unui fragment de cometa in timp ce aceasta s-a apropiat de atmosfera solara. Evenimentul nu a fost vizibil cu niciun instrument de amator. Acest tip de comete poarta denumirea generica de sungrazers, dar mai sunt supranumite si "comete kamikaze" sau bulgari din iad. (pretty cool, huh? :p ) Ele se avanta spre propriul sfarsit dogoritor din atmosfera solara cu o viteza de peste 300 de mile pe secunda.
punctul luminos din partea dreapta jos este planeta Mercur
Prima data cand s-au descoperit aceste tipuri de comete a fost in timpul unei eclipse totale de soare din mai 1882. Probabil ca a fost o imagine memorabila momentul in care eclipsa a atins punctul maxim si a fost vizibila dara luminoasa alaturi de coroana solara. Alte astfel de comete pot fi suficient de stralucitoare incat sa fie vizibile chiar si pe cerul zilei. Cea mai recenta a fost Ikeya-Seki in 1965.
Deoarece cometele de acest tip par sa aiba orbite similare, se presupune ca ele ar proveni de la o asa-zisa "cometa mama" ce s-a dezintegrat acum 2000 de ani...
Desi fanii focurilor de artificii cosmice se pare ca au ratat momentul culminant cu doar cateva miliarde de ani se pare ca universul inconjurator este inca suficient de activ si dupa 4 miliarde de ani de la nasterea sa incat sa trezeasca emotii si admiratie.
Noile descoperiri facute de NASA contribuie major la intelegerea noastra cu privire la formarea supernovelor, dar si asupra materiei intunecate ce se presupune ca ar exista in univers. Rezultatele arata ca fuziunea a doua ramasite stelare sunt cauza principala a celor mai multe supernove.
Aceste supernove numite de tip 1a servesc drept unitati de masura pentru a expansiunea universului deoarece pot fi observate de la distante mari si urmeaza un anumit tipar de stralucire. Pana acum cercetatorii nu au stiut cu precizie ce anume cauzeaza aceste explozii.
"Supernovele sunt obiecte esentiale in intelegerea universului" spune Marat Gilfanov de la Institutul de Astrofizica Max Planck din Germania si coordonatorul studiului din 18 febr al revistei Nature. "A fost o neplacere majora ca nu am stiut la inceput cum functioneaza. De abia acum incepem sa descoperim ce anume alimenteaza fuziunea nucleara pentru ca aceste explozii sa aiba loc."
Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca formarea supernovelor de tip 1a au loc atunci cand o pitica alba isi depaseste limita de greutate in urma expansiunii (proces datorat transformarilor generate de fuziunea nucleara din interiorul stelei), devine instabila si intr-un final explodeaza. Cercetatorii au identificat doua posibilitati principale datorita carora masa unei pitice albe depaseste limitele si anume: doua pitice albe se pot afla in fuziune sau in stadiul de expansiune, fuziunea fiind procesul prin care o pitica alba atrage materia de la un soare companion pana cand isi depaseste limita de masa.
"Rezultatul nostru sugereaza ca aproape toate supernovele din galaxiile pe care le-am studiat provin din doua pitice albe care fuzioneaza" spune co-autorul Akos Bogdan, tot de la Institutul Max Planck. "Acesta este un lucru la care majoritatea astronomilor nu s-ar astepta".
Diferenta dintre aceste doua scenarii poate avea implicatii in ceea ce priveste folosirea supernovelor sub forma de "lumanari standard" - obiecte de o stralucire cunoscuta - pentru a determina distante cosmice vaste. Pentru ca piticele albe se regasesc in anumite categorii de dimensiuni, fuziunea a doua asemenea obiecte cosmice ar putea rezulta in explozii care variaza in stralucire.
Pentru ca cele doua scenarii ar genera emisii diferite de raze X, Gilfanov si Bogdan au utilizat Chandra pentru a observa cinci galaxii eliptice apropiate si regiunea centrala din galaxia Andromeda. O supernova de tip 1a cauzata de materia in expansiune produce emisii semnificative de raze X inainte de explozie. O supernova rezultata in urma fuziunii a doua pitice albe, pe de alta parte, ar genera cu mult mai putine emisii de raze X decat cea din primul caz.
Cercetatorii au descoperit ce emisiile de raze X observate au fost cu un factor de 30 pana la 50 de ori mai mic decat cel asteptat in cazul scenariului de expansiune. Ceea ce inseamna ca piticele albe care se afla in fuziune domina aceste galaxii.
Ramane totusi deschisa intrebarea asupra faptului daca aceste pitice albe aflate in fuziune sunt catalizatorul principal pentru supernovele de tip 1a din galaxiile in spirala. Se studiaza in continuare daca aceste supernove din galaxiile in spirala sunt cauzate de fuziune sau de o mixtura a celor doua procese. O alta consecinta intriganta a unui asemenea rezultat este faptul ca o pereche de pitice albe sunt greu de descoperit chiar si cu cele mai bune telescoape.
"Pentru multi astrofizicieni scenariul fuziunii parea sa fie putin probabil pentru ca implica existenta prea multor perechi de pitice albe", spune Gilfanov. "Acum insa aceasta posibiliate de aparitie a supernovelor trebuie investigatata mai in detaliu"
Pe langa informatiile furnizate de Chandra, alte date esentiale sunt dezvaluite de Telescopul Spatial Spitzer, si de cel de la sol in infrarosu - Two Micron All Sky Survey. Stralucirea in infrarosu a galaxiilor a permis echipei estimarea numarului de supernove care se desfasoara.
Mai multe informatii, imagini si multimedia gasiti la
Am fost sambata sa imi sustin lucrarea de absolvire la Observatorul din Cluj asa ca pun niste poze facute "la repezeala":
curte interioara :)
Catedrala "Sf. Mihail" din P-ta Matei Corvin
usa lui Quasimodo?
Biserica Piarista
Statuia Lupa Capitolina
Biserica din centrul vechi (nu mai stiu cum se numeste:P) mi-a placut oricum alaturarea :D
Si daca tot eram in fisierul de poze am mai dat peste cateva: asta spre exemplu e facuta in P-ta Mihai Viteazul si in spate e un banner cu un concurs de cross :D
Va mai amintiti ce frumos a fost decorat orasul de Craciun?
Ca tot spuneam in postul anterior despre Cluj ca Gradina Botanica e superba tot anul :) Iat-o in plina iarna!
Last but definately not least: Goldie al meu. Goldie si-a primit numele intr-o superba dimineata de iulie in care a aparut impreuna cu primele raze de soare prevestind inceputul unei indelungate prietenii ;)
Poate daca e cuminte ii fac cadou o casutza de aici, ca de exemplu asta :D
